Claudiu Geleş: Educaţia en-gros Dacă întrebi, ţi-e ruşine un minut,
dacă nu întrebi îţi e ruşine toată viaţa…
Un lucru interesant pe care l-am observant de-a lungul timpului(relativ scurt, de altfel) de când am devenit profesor, este căoamenii pe care îi cunosc sau pe care ii întâlnesc prima oară se împart în două categorii:
Prima, şi cea mai numeroasă, se defineste prin una şi aceeaşi întrebare :
“Cum rezistaţi?”
Iar a doua, poate nu la fel de numeroasă dar ceva mai interesantă “Eu n-aş putea!”.
Recunosc, că aceste doua întrebări pe care le-am auzit atât de des îmi stârnesc şi acum zâmbetul.
Adică, ce-ar însemna asta? Cum rezist? Cum “rezistăm” în general, noi profesorii?
Şi de fiecare dată când îmi spune cineva acest lucru pe un ton care îmi sugerează că o zi de lucru obişnuită din viaţa unui profesor echivalează cu cea a unui miner din secolul al 18-lea, realizez căacest “rezist”, în închipuirea altora, se desenează sub forma uneibaricade construită în pripă din bănci şi scaune pe care se luptăeroic câţiva profesori, spre care se îndreaptă hoarde de elevi ţipând şi agitându-se.
Presupun ca în unele cazuri (fară sa punem la socoteală baricada) acest lucru poate fi cât se poate de adevărat, deoarece am observat că punem din ce în ce mai des accent numai pe anumite lucruri, ignorând cu desăvârşire alte aspecte critice pe care un profesor trebuie să le dezvolte la un elev. Îmi amintescun coleg din liceu care, spre sfârşit, când trebuia să absolvim, a venit într-o zi râzând şi mi-a povestit urmatorul lucru:
“M-a sunat mama astăzi (mama sa era plecată în străinătate) şi m-a rugat să mă duc să plătesc impozitul.”
“Si ce-i de ras?”
“Ha ha, păi habar nu am cum se plăteşte sau măcar unde se plăteşte…”
N-am înţeles ce voia să spună, asa că am insistat:
“Si ce-i de râs?!?”
“Celula este unitatea de bază structurală, funcțională și geneticăa tuturor organismelor vii.”
În final am înţeles ce voia el să spună: ştia el ce-i aia o celulă, ştia teorema lui Pitagora,
ştia tot felul de teorii, formule, simboluri, dar nu ştia cum se plăteşte sau unde se plăteşte o factură.
Scoatem pe bandă rulantă mii de elevi în fiecare an, supra-saturaţi de informaţii,
dar incapabili să se adapteze în societate, să se descurce. Un exemplu pe care îl ţin minte, pentru că mi-l tot dadea un mentor al meu, este sistemul de învăţământ japonez.
În şcolile japoneze, elevii nu susţin examene înainte de împlinirea vârstei de doisprezece ani. Se consideră că obiectivul primilor trei ani de şcoală este învăţarea bunelor maniere şi dezvoltarea caracterului. Copiii sunt educaţi să respecte persoanele din jur şi să fie blânzi cu animalele şi natura. De asemenea, ei învaţă să fie generoşi, să dea dovadă de compasiune şi empatie.”
Claudiu Geleş, învăţator ŞcoalaMetropolitană ARC, absolvent Facultatea de Litere